Economia crește. Banii rămân scumpi.

PIB-ul real al SUA a crescut cu 3,4% în ritm anualizat în trimestrul trei, după 2,2% în trimestrul doi. Investițiile, consumul și cheltuielile publice au susținut creșterea. E prima estimare, deci cifra se mai poate schimba, dar mesajul de acum este destul de clar: economia nu a tras frâna.

Apoi deschidem raportul pentru septembrie și vedem ce nu încape în cifra mare a trimestrului. Americanii au cheltuit cu 0,5% mai mult decât în august. După ce scoatem scumpirile, creșterea e aproape zero. Au lăsat mai mulți bani la casă, fără să cumpere cu mult mai mult.

Nici veniturile disponibile nu au ținut pasul cu prețurile: în termeni reali au scăzut cu 0,3%. Rata economisirii a ajuns la 3,8%. Asta nu spune că oamenii au rămas fără bani, ci că bugetul le oferă mai puțin loc de manevră.

Pentru companii, diferența contează. Veniturile pot crește din scumpiri, din mai multe produse vândute sau din amândouă. Când citim raportările, vrem să vedem și volumele. Iar cele 194.000 de cereri noi de șomaj arată că această încetinire lunară a consumului nu vine, deocamdată, împreună cu un salt al concedierilor.

Fed a lăsat dobânda la 3,75–4,00%. Când economia încă merge, banca centrală are mai mult timp să aștepte. Nu trebuie să se grăbească să ieftinească împrumuturile doar ca să susțină activitatea.

Iar inflația nu îi oferă încă o victorie clară. În septembrie, prețurile PCE erau cu 3,6% peste cele de acum un an; fără energie și alimente, cu 3,1%. Există și o veste mai bună: în raportul trimestrial, ritmul anualizat al inflației PCE a încetinit la 2,1%, de la 5,0%. Nu se contrazic. Una compară septembrie cu septembrie trecut, cealaltă măsoară ritmul dintre trimestre.

Mai e ceva ușor de ratat: Fed controlează dobânda de politică monetară, nu fiecare credit din economie. La 28 octombrie, randamentul titlurilor de stat pe 10 ani era 5,05%, iar cel real, protejat de inflație, 2,67%. Ambele sunt sub nivelurile din 25 septembrie, dar au urcat puțin față de vinerea trecută.

Asta contează pentru o firmă care trebuie să refinanțeze o datorie sau pentru cineva care cumpără o locuință. Contează și la bursă: când există alternative cu randamente consistente, investitorii pot cere mai mult de la o acțiune. O companie bună nu devine automat atractivă la orice preț.

Dacă dobânzile sunt ridicate, de ce nu vedem toate piețele în dificultate? Pentru că prețul banilor este doar o parte din poveste. Mai contează dacă investitorii și băncile sunt dispuși să îi împrumute.

Pe piața obligațiunilor mai riscante, prima cerută peste titlurile de stat a coborât de la 3,38 la 3,14 puncte procentuale între 23 și 28 octombrie. E o reducere de 24 de puncte de bază. Semnalul este că investitorii acceptă o compensație mai mică pentru risc. Totuși, prima rămâne peste cele 2,93 puncte din 25 septembrie. Revenirea din ultimele ședințe nu șterge toată înăsprirea din octombrie și nu înseamnă că toate firmele se împrumută ieftin.

Și imaginea mai largă merită privită. Indicele NFCI adună informații despre risc, credit și îndatorare. La −0,487, condițiile sunt încă mai relaxate decât media istorică. Totuși, indicele a urcat în ultimele săptămâni: relaxate ca nivel, ceva mai strânse ca direcție. Datele ajung până la 23 octombrie, înaintea deciziei Fed.

Dolarul larg a fost aproape plat între 16 și 23 octombrie: indicele a trecut de la 121,40 la 121,32. Nu avem aici un impuls valutar mare. Și nu numim orice creștere a bursei „lichiditate”: aceste repere ne arată cât de ușor se finanțează economia, nu câți bani intră astăzi în acțiuni sau în Bitcoin.